SUMAR
Grădina
cer senin
Duminică
9/2°C
Luni
10/3°C
Marți
8/3°C
I. Prezentarea generală
Regiunea de Sud-Est este situată în partea de sud-est a României și se învecinează la nord cu Regiunea de Nord-Est, la vest cu Regiunea Centrală, la sud-vest cu Regiunea Sud-Muntenia și Regiunea București-Ilfov, la sud cu Bulgaria, la est cu Republica Moldova, Ucraina și țărmul Mării Negre. Acoperind 35.762 km2 sau 15% din suprafața totală a țării, regiunea este a doua ca mărime din cele 8 regiuni ale României.
Județul Constanța, parte componentă a Regiunii de Sud-Est, se învecinează în partea de nord cu județul Tulcea, la est este limitată de Marea Neagră, la sud se învecinează cu Bulgaria, la vest cu județul Călărași, iar în nord-vest cu județul Brăila.
Comuna Grădina, parte componentă a județului Constanța, este situată în partea de nord a acestuia, la o distanță de aproximativ 52km față de municipiul reședință de județ. Comuna are în componența sa trei sate, respectiv Grădina (reședința de comună), Cheia și Casian.
Din punct de vedere geografic, comuna Grădina este străbătută de paralela 44°31’45” latitudine nordică și de meridianul 28°27’00” longitudine estică, situată în Regiunea de Dezvoltare Sud-Est.
Așezată la aproximativ 52 km de municipiul Constanța, comuna Grădina se învecinează la est și nord-est cu teritoriul administrativ al comunei Cogealac, la nord-vest cu teritoriul administrativ al comunei Pantelimon, iar la sud și sud-vest cu teritoriul administrativ al comunei Târgușor.
Comuna Grădina este străbătută de drumul județean DI 226B , în cadrul localității Grădina și de drumul județean DI 222 , în cadrul localităților Cheia și Grădina.
II. Hidrografia
Rețeaua hidrografică a județului Constanța este formată din următoarele cursuri de ape: Dunărea, Valea Carasu, Valea Baciu și Casimcea.
Lacurile de luncă și naturale care completează rețeaua hidrografică a județului sunt: Oltina, Istria, Sinoe, Corbu, Techirghiol, Tașaul, Nuntași, Siutghiol, Tatlageac, Mangalia, precum și limanele marine.
Pentru a completa cursurile de apă, s-au dat în exploatare Canalul Dunăre-Marea Neagră (pe o distanță de 64,2 km), Canalul Poarta Albă-Midia (pe o distanță de 27,5 km) și alte canale de irigații din Valea Carasu.
Cea mai importantă unitate din rețeaua hidrografică a județului Constanța este reprezentată de Marea Neagră, care limitează județul în partea de est. Marea Neagră este caracterizată ca fiind o mare continentală datorită poziției sale geografice și se întinde pe o suprafața de 423.488 km2, având adâncimea maximă de peste 2.211 m. Lungimea bazinului Mării Negre (măsurată de la est la vest) este de 1.148 km. În jurul litoralului românesc adâncimea apei este mai mica. Salinitatea mării variază, în medie, de- la 10 %o (în partea nord-vestică) până la 20,7 %o ( în partea centrală). Când volumul apelor fluviale care se varsă este mare, salinitatea scade.
Sus, pe podiș, pânza de apă freatică se găsește la adâncime prea mare ca să poată fi ușor și des folosită, satele fiind destul de depărtate unele de altele în această regiune.
Apele subterane se găsesc la 1-4 m adâncime. Debitul apei din fântânile din cadrul localităților depinde de regimul pluviometric.
Rețeaua hidrografică a comunei este compusă din râul Casimcea și afluentul său pârâul Grădina Mucova.
Râul Casimcea este cel mai important din grupa râurilor maritime și izvorăște lângă comuna Războieni, în platforma înaltă din județul Tulcea, la o altitudine de 300 m, având punctul de vărsare în lacul Tașaul. Altitudinea râului este de 309 m în amonte și de 0,5 m în aval, la vărsarea în lacul Tașaul.
Suprafața totală a bazinului său de recepție este de 737 kmp, iar lungimea râului este de 60 km.
Nivelul mediu al râului Casimcea înregistrat la Cheia este de 0,25 m, iar la Casian este de 0,4 m.
Pârâul Grădina Mucava izvorăște de la nord de comuna Grădina, în apropierea localității Râmnic, la o altitudine medie de 127 m. Altitudinea pârâului este de 112 m în amonte și de 39 m în aval. Suprafața bazinului hidrografic al pârâului este de 45 kmp, iar lungimea sa este de 8 km.
Dobrogea Centrală reprezintă o unitate constituită majoritar din șisturi verzi, de vârstă Proterozoic superioară, care nu permit acumulări de ape subterane. Singura posibilitate de alimentare cu apă o constituie stratul freatic acumulat la baza loessurilor, sau aluviunile recente ale văii Casimcea. Aceste ape au debite reduse, cuprinse între 0,5 – 0,7 1/s și un caracter temporar.
Forajele de exploatare executate în zonă, precum și cele din rețeaua hidrogeologică națională existente în zonă (Pantelimon de Jos – Cheia – Gura Dobrogei) au evidențiat prezența unui acvifer freatic. Forajele de exploatare din zona Cheia au adâncimi de 12 m, iar nivelul hidrostatic măsurat la execuție a fost de 2,6 m.
III. Flora și fauna
Flora
Vegetația Dobrogei este de tip stepă pe trei sferturi din suprafață, fiind completată de vegetația tip silvostepă și păduri de stejar. Predomină terenurile cultivate, deoarece vegetația naturală, cu specii spontane, este redusă ca întindere. Silvostepa face trecerea dintre stepă și etajul stejarului, reprezentând o zonă de tranziție.
În pădurile de stejari se întâlnesc specii de stejar pufos, stejar brumari și alte specii caracteristice pădurilor submediteraneene. Acestea se întind pe trei zone majore: zona Măcin-Niculițel, Podișul Babadagului și nordul Podișului Casimcei.
Vegetația Dobrogei este de tip stepă pe trei sferturi din suprafață, fiind completată de vegetația tip silvostepă și păduri de stejar. Predomină terenurile cultivate, deoarece vegetația naturală, cu specii spontane, este redusă ca întindere. Silvostepa face trecerea dintre stepă și etajul stejarului, reprezentând o zonă de tranziție.
Vegetația spontană de pe teritoriul comunei Grădina este semiaridă, cu unele variațiuni caracteristice diferitelor unități geomorfologice de pe acest teritoriu.
Pe teritoriul comunei Grădina sunt plante specifice zonei de stepă precum: coada șoricelului (Achillea millefolium), aliorul (Euphorbia cyparissias ), scânteiuța (Anagallis arvensis), cimbrișorul (Thymus serpyllum) și diferite specii de graminee care populează pășunile.
Dintre arbuștii ce cresc în zonele de depresiune și pantă menționăm: porumbarul, păducelul și murul.
Vegetația forestieră se întinde, în general, pe foste pășuni amplasate pe dealuri supuse eroziunii și cuprinde specii de salcâmi, salcie, plop, gladice și păducel.
Fauna
Specificul faunei este determinat de condițiile naturale ale teritoriului cum ar fi vegetația, solurile și clima. Astfel, în regiunea de stepă majoritară ca întindere pe suprafața județului Constanța, fauna prezentă se caracterizează printr-un mare număr de păsări și rozătoare.
Avifauna este reprezentată de mai multe specii de pescăruși. De asemenea, se mai întâlnesc și specii de păsări precum: potârnichea, graurul, coțofana, uliul porumbar, uliul șerpar, prepelița și ciocârlia.
Printre mamiferele întâlnite în limitele județului Constanța amintim iepurii, dihorii, lupii, vulpile, hârciogul mic, popândăii, orbetele mic, șoarecele de câmp șobolanul cenușiu ș.a.
Reptilele sunt reprezentate prin gușterul vărgat, șopârla de stepă și broasca țestoasă dobrogeană, țestoasa marină, broasca de apă.
Din grupa insectelor întâlnite, cele mai răspândite sunt: marele scarabeu, cărăbușul pătat, urechelnița, s.a.
Fauna comunei Grădina este una bogată. Printre speciile de mamifere specifice stepei de pe teritoriul comunei se numără popândăul, iepurele orbetele mic, șoarecele de câmp, șobolanul cenușiu.
Dintre animalele carnivore amintim dihorul de stepă, jderul de piatră, dihorul pătat, grivanul, pârșul de copac. Din grupa reptilelor menționăm: gușterul vărgat, șopârla de stepă și broasca țestoasă dobrogeană.
În ceea ce privește speciile de păsări întâlnite pe spațiul comunei putem menționa: potârnichea, graurul, coțofana, uliul porumbar, uliul șerpar, prepelița, chiriachite, cormorani, stârci cufundaci, gâște și ciocârlia.
Arii protejate
Patrimoniul natural al comunei Grădina cuprinde situri de importanță comunitară ce fac parte din Rețeaua europeană “Natura 2000” (N2000), arii naturale protejate de interes național (rezervații naturale, parcuri naturale):
- ROSPA0019- Cheile Dobrogei – 10929 Județul Constanța,
- ROSCI0215 – Recifu Jurasici Cheia – 5134 Județul Constanța.
Rezervația naturală Cheile Dobrogei (ROSPA 0019) se întinde pe o suprafață de 10.929 ha, ocupând porțiuni din teritoriul administrativ al comunelor Grădina, Fântânele, Pantelimon, Mihail Kogălniceanu, Săcele, Siliștea, Târgușor. Comuna cu întinderea cea mai mare ocupată de rezervație este Târgușor, reprezentând 42% din suprafață.
Situl Natura 2000 ROSPA0019 Cheile Dobrogei a fost declarat sit de importanță comunitară prin HG 1284 din 24/10/2007 cu modificările și completările ulterioare. Acesta se suprapune peste ariile protejate ROSCI02l 5 Recitii Jurasici Cheia și Rezervația naturală Recitii Jurasici Cheia.
Categoriile de habitate din cadrul sitului cuprind: pajiști naturale, stepe, culturi, teren arabil, pășuni, habitate de păduri (majoritar de foioase), alte terenuri arabile și terenuri artificiale, localități, mine, etc.
Accesul la rezervație pe face urmând drumul naționa1 DN 22 (Constanța – Mihail Kogălniceanu)și drumul județean DJ 222 (Mihail Kogălniceanu – Târgușor – Cheia).
Avifauna cuprinde următoarele specii enumerate în anexa 1 a Directivei Consiliului 79/ 409/ CEE, în situl Cheile Dobrogei: șoimul vrabie (Accipiter brevipes), pescărușul albastru (Alcedo atthis), fâsă de câmp (Anthus campestris) acvila imperială (Aquila heliaca), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), gâsca cu gât roșu (Branta ruflcollis), buhă (Bubo bubo), pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus), șoricar mare (Buteo ruflnus), ciocârlia de sol (Calandrella brachydactyla), caprimulg (Carimulgus europaeus), barza albă (Ciconia ciconia), șerpar (Circaetus gallicus), erete de stuf (Circus aeruginosus), erete vânăt (Circus cyaneus), erete alb (Circus macrourus), erete sur (Circus pygargus), dumbrăveancă (Coracias garrulus), cârstel de câmp (Crex crex), ciocănitoarea de stejar (Dendroco pos medius), ciocănitoarea neagră (Dryocopu s martius ), ortolan (Emberiza hortulana ), șoim dunărean (Falco cherrug), șoim de iarnă (Falco columbarius) șoim călător ( Falco peregrinus), vânture! de seară (Falco vespertinus), muscar gulerat (Ficedula albicollis), muscar mic (Fic edula parva), ciovică (Glareola pratincola), cocor mare (Grus grus), codalb (Ha liaeetus albiei/la), acvila mică (Hieraaetus pennatus), sfrânciocu l cu frunte neagră (Lanius minor), ciocârlia de pădure (Lullula arborea), ciocârlia de bărăgan (Melanocorypha calandra), gaia neagră (Milvus migrans), vulturul egiptean ( Neophron percnopterus), pietrar negru (Oenanthe pleschanka ), ciocănitoare verde (Picus canus).
Situl este important pentru populațiile cuibăritoare (Calandrella brachydactyla, Circaetus gallicus, Burhinus oedicnemus, Melanocorypha calandra, Anthus campestris ), dar și pentru speciile răpitoare, în perioada de migrație.
Recitii Jurasici Cheia (ROSCI0215) prezintă o importanță științifică deosebită (atât pentru flora Dobrogei cât și a României) prin flora bogată și variată și prin numărul mare de specii rare. În această rezervație se ridică circa 600 specii de plante semna late până în prezent.
Rezervația Recitii Jurasici Cheia este declarat sit de importanță comunitară prin O.M. 1964/2007 modificat prin Ord. MMP nr. 2387 din 29.09.2011.
Suprafața ariei protejate ajunge la 5.655 ha și se întinde pe teritoriile administrative ale comunelor Grădina, Pantelimon, Cogealac, Mihail Kogălniceanu, Târgușor și Siliștea. Cea mai mare întindere o are pe teritoriu l comunei Târgușor, ajungând la un procent de 28%.
Dintre habitatele cuprinse în această arie menționăm tufărișuri de foioase ponto-sarmatice, stepe ponto-sarmatice, vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos și peșteri.
Vegetația este tipică stepei dobrogene, cu elemente eurasiatice, pontice, submediteraneene, continentale, balcanice și europene. Multe dintre speciile răspândite în această arie sunt specifice numai Dobrogei: Convolvulus lineata (volbură), Dianthus nardiformis (garofiță pitică), Colchicum bieberstenii și Colchicum fominii (brândușe), Crocus Jallasii și Crocus chrysanthus (șofra n), Moehringia jankae (scânteiuțe), agea bulbifera, Gagea cal/ieri, Gag ea granate/ii (ceapa ciorii) ș.a.
În ceea ce privește fauna, această rezervație adăpostește 8 specii de mamifere: popândău european (Sp ermophilus citellus), liliac comun (Myotis myotis ), liliac comun mic (Myotis blythii ), liliac mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliac mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros ), liliac vesper (Myotis emarginatus ), liliacul de potcoavă al lui Mehely (Rhinolophus mehelyi ), liliac cu aripi lungi (Miniopt erus schreibersi ).
Speciile de amfibieni întâlnite în această arie protejată și enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE sunt: țestoasa de apă Emys orbicularis), balaurul dobrogean (Elaphe quatuorlineata), țestoasă dobrogeană de uscat (Testudo graeca ).
În ceea ce privește speciile de păsări, acest sit găzduiește efective importante ale unor specii de păsări protejate, și anume:
- 43 specii din anexa 1 a Directivei Păsări (Directiva Consiliului Europei 79/409 EEC) ;
- 43 specii păsări migratoare, listate în anexele Convenției asupra speciilor migratoare (Convenția de la Bono);
- 8 specii periclitate la nivel
IV. Clima și bioclima
Factorii climatici condiționează dinamica componentelor mediului, reprezentând un factor modelator deosebit de important. Astfel, dinamica proceselor de modelare a reliefului, caracteristicile apelor de suprafață și subterane, caracteristicile solurilor, distribuția faunei și vegetației, productivitatea activităților economice, precum și adaptările comunităților umane sunt determinate, în mare parte, de factorii climatici. Județului Constanța îi este caracteristic regimului climatic temperat-continental, cu o influență marină datorită poziționării între Dunăre și Marea Neagră. Climatul maritim este caracterizat prin veri a căror căldură este atenuată de briza mării și ierni blânde, marcate de vânturi puternice și umede ce bat dinspre mare.
Temperatura medie anuală în Constanța este de l l,6°C. Cantitatea medie anuală de precipitații variază între 400 l/m2 și 500 l/m2.
Temperaturile minime absolute înregistrate în județul Constanța au fost de -25°C la Constanța, pe data de 10 februarie 1929, de -33,1°C la Basarabi (Murfatlar), pe data de 25 ianuarie 1954 și – 25,2°C la Mangalia, pe data de 25 ianuarie 1942.
Temperaturile maxime absolute înregistrate au fos de +43°C la Cernavodă, pe data de 31 iu lie 1985, de +41°C la Basarabi, pe data de 20 august 1945, de +38,5°C la Constanța pe data de 10 august 1927 și de +36°C la Mangalia pe data de 25 mai 1950.
Clima este influențată de așezarea geografică a teritoriului, de relief și de circulația generală a atmosferei. Datorită poziționării în partea centrală a Dobrogei, în Podișul Casimcei și în proximita ,Mării Negre teritoriul comunei Grădina, ca și întreg teritoriul județului Constanța, aparț ine sectorului de chiµă temperat-continentală, specifică ținuturilor cu climă de câmpie, fiind completat de influențelepontice.
Iernile sunt mai blânde decât în restul țării datorită pătrunderii maselor de aer cald dinspre Marea Neagră. Vara, masele de aer sunt umede și răcoroase.
Temperatura medie anuală este de 12°C, media lunii cele mai calde, iulie, fiind 23,7° C, iar a lunii cele mai reci, ianuarie, de 0° C.
Figura nr. 9. Regimul termic anual
Sursa: pt.climate-data.org, accesat în data de 09.02.2022
Precipitațiile atmosferice cuprind totalitatea produselor de condensare și cristalizare a vaporilor de apă din atmosferă denumite și hidrometeori, care cad de obicei din nori și ajung la suprafața pământului sub formă lichidă (ploaie și aversă de ploaie, burniță etc.), solidă (ninsoare și aversă de ninsoare, grindină, măzăriche etc.) sau sub ambele forme în același timp (lapoviță și aversă de lapoviță).
Particularitățile și repartiția precipitațiilor, ca și a altor elemente meteorologice, depind direct de caracterul mișcărilor aerului, respectiv de gradul de dezvoltare al convecției termice, dinamice sau orografice, precum și de deplasările advective. Principala caracteristică a regimului precipitațiilor atmosferice și a repartiției lor spațio-temporale o reprezintă marea variabilitate și discontinuitatea în timp și în spațiu. Regimul precipitațiilor decurge din interacțiunea factorilor genetici generali (la nivel continental) cu factorii locali.
Precipitațiile atmosferice, fiind un element meteorologic dificil de măsurat, comportă unele erori inerente, legate, în principal, de acțiunea vântului și de evaporație. Odată cu creșterea altitudinii și implicit sporirea ponderii precipitațiilor solide din totalul precipitațiilor anuale, acțiunea vântului determină creșterea erorii de măsurare, prin diminuarea cantității reale.
Precipitațiile atmosferice înregistrează printre cele mai scăzute medii anuale pe teritoriul României, remarcându-se perioada mai-iulie cu cele mai ridicate cantități, precum și martie cu valorile cele mai scăzute. În sezonul cald precipitațiile au caracter torențial. În sezonul rece stratul de zăpadă persistă aproximativ 25 zile pe sezon, rareori depășind 20 cm.
Pe întreg teritoriul județului Constanța se cumulează cantități mai mari de 30 mm de precipitații în interval de 24 ore. Cantitatea medie anuală totală a precipitațiilor însumează valoare de aproximativ 430 mm, cea mai uscată lună fiind martie (28 mm), iar cea mai bogată în precipitații fiind noiembrie ( aproximativ 50 mm).
La nivelul comunei Grădina, cantitatea totală medie anuală a precipitațiilor ajunge la o valoare aproximativă de 540 mm. Cea mai uscată lună este februarie, c o medie de 33 mm de precipitații. Cea mai mare cantitate de precipitații este înregistrată vara, mai exact în luna iunie, cu o medie de 63 mm.
Figura nr. 10. Cantitatea anuală de precipitații
Sursa: pt.climate-data.org, accesat in data de 09.02.2021
În funcție de cantitatea de precipitații colectată periodic observăm două fenomene care au influențe negative asupra teritoriului. În acest sens, menționăm aversele torențiale, când într-un timp scurt se pot înregistra cantități ce depășesc cu mult media lunii respective. Aversele torențiale reprezintă cauza producerii inundațiilor, alunecărilor de teren, eroziunii de adâncime, etc.
Pe de altă parte, lipsa precipitațiilor duce la apariția secetelor, ceea ce influențează negativ agricultura județului, impunând realizarea de irigații.
Precipitațiile sub formă de ninsoare înregistrează cel mai mic număr de zile din țară, în județul Constanța, respectiv 5 zile la Mangalia. Stratul de zăpadă prezintă numeroase variații atât spațiale cât și temporale. Grosimile medii ale stratului de zăpadă ating valori maxime în decada a treia a lunii februarie.
Circulația generală a atmosferei are ca trăsături principale frecvența relativ mare a advecțiilor lente de aer temperat – oceanic din vest și nord-vest (mai ales în sezonul cald), frecvența de asemenea mare a advecțiilor de aer temperat – continental din nord-est și est (mai ales în anotimpul rece), precum și advecțiile mai puțin frecvente de aer arctic din nord și aer tropical maritim din sud-vest și sud.
Circulația generală a atmosferei și condițiile geografice locale determină apariția vânturilor. Vânturile predominante bat din direcția nord și nord-est în zona litoralului Mării Negre (la Constanța dinspre nord, iar la Mangalia dinspre nord-est) și din direcția nord-vest în zona continentală. Iarna, predominant bat vânturile din direcția nord-est și sud-vest, iar vara sunt predominante vânturile ce bat din direcția sud-est.
Vitezele medii anuale ale vânturilor sunt mai mari în zona județului Constanța – peste 4 m/s. Valorile cele mai mari ale vitezelor vântului se înregistrează iarna (decembrie – februarie).
Crivățul care bate din direcția nord-est, este un vânt rece și uscat care coboară brusc temperatura. Acesta provoacă o evaporare puternică a apei din sol, în perioada primăverii, iar în timpul iernii spulberă puțina zăpadă ce se depune pe sol. Vânturile de vară sunt calde și uscate.
Caracteristice zonei maritime sunt brizele de zi și de noapte ce bat ziua dinspre mare spre uscat, în timpul verii, iar noaptea dinspre uscat spre mare.
Calmul atmosferic este redus și se înregistrează, în general, la sfârșitul verii și începutul toamnei, crescând de la țărm spre interiorul județului.
Regimul vânturilor este accentuat în comuna Grădina, dominante fiind vânturile de ord-est. Masele de aer puse în mișcare de vânturi se mulează pe formele majore ale reliefului (platouri, valea Casimcei, relieful în chei), căpătând, uneori, direcții și intensități diferite, cu efecte și asupra culturilor din zonă.
V. Rețeaua rutieră
VI. Soluri
Din punct de vedere geologic, în Constanța, se întâlnesc soluri specifice climatului arid. Cernoziomul carbonatic are cea mai mare extindere din județ, acoperind o mică parte și a litoralului, între lacul Techirghiol și limita nordică a județului. Pe suprafețe foarte mici, insulare, pot fi întâlnite: randzinele, rogosolurile, nisipurile și litisolurile. Solurile au o dispunere etajată sub formă de fâșii în direcția vest-est, pe fundalul cărora s-au format local soluri intrazonale.
Solurile bălane sunt răspândite în vestul județului într-o fâșie îngustă între Rașova și Cernavodă și între Topalu și Gârliciu.
În zonele de podiș solul este constituit din calcare mezozoice așezate pe mame și calcare terțiare acoperite cu o manta de loess (Podișul Casimcei, Dobrogei de Sud). Fundamentul Podișului Medgidiei (situat între nordul Podișului Casirncei și sudul Văii Carasu) este format din șisturi verzi, peste care s-au depus formațiuni mai noi-jurasice, cretacice, eocene, tortoniene și sarmațiene.
Relieful caracteristic treptei joase este format din faleze lacustre și marine, pe care se suprapun depozite loessoide, calcare și șisturi verzi, în timp ce relieful treptei înalte este acoperit de o cuvertură de loess.
Pe teritoriul județului Constanța se întâlnesc mai multe subtipuri de cernoziomuri: carbonatic, castaniu de pădure, ciocolatiu și cambrice.
Dintre solurile azonale putem aminti solonceacurile, solurile hidromorfe, solurile aluvio-coluviale și rendzinele. Pe suprafețe foarte mici, insular, izolate mai pot fi întâlnite randzinele, rogosolurile, nisipurile și litisolurile.
La nivelul comunei Grădina, zonă de stepă dobrogeană, solurile principale sunt te tip arid, cel mai întâlnit fiind cernoziomul, cu o fertilitate naturală, fiind propice culturilor cerealiere, de plante tehnice, etc.
Solurile au o dispunere etajată, sub formă de fâșii în direcția vest-est, pe fundalul cărora s-au format, local, soluri intrazonale. Învelișul geologic al comunei este completat de soluri bălane și rendzine cu subtipurile lor. Formarea acestora a fost influențată de un climat temperat continental și de vegetația ierboasă. Modificările în urma procesului de solidificare sunt produse de vârsta și proprietățile rocii asupra căreia au acționat cei doi factori, respectiv clima și vegetația.
Figura nr. 11. Tipuri de sol pe teritoriul comunei Grădina
Sursa: Studiul privind impactul schimbărilor climatice întocmit în anul 2018
Resurse naturale
Resursele naturale reprezintă o componentă esențială a patrimoniului județului Constanța. Dintre cele care influențează în mod direct activitățile umane sunt:
- Resurse naturale inepuizabile – energie solara, eoliana, geotermala și a vanturilor;
- Resurse naturale epuizabile dintre care unele sunt resurse: neregenerabile- minerale și combustibili fosili; regenerabile – apa, aer, sol, flora, fauna sălbatica.
Lupta pentru identificarea unor noi surse și resurse naturale se manifesta pe toate planurile și în toate direcțiile.
La nivelul județului Constanța, principala bogăție a solului este reprezentată de suprafața ocupată cu terenurile agricole, care reprezintă 80% din suprafața totală, iar suprafața arabilă acoperă aproximativ 85% din suprafața agricolă.
Resursele minerale naturale pe care le oferă subsolul sunt: mineralele feroase, apele mineralizate, materialele de construcții, izvoarele mezotermale, rocile comune și fosfatice.
Platforma continentală a Mării Negre are importante resurse de hidrocarburi și minerale. De asemenea, un interes special îl prezint lacurile sărate Techirghiol și Nuntai cu importantele lor de rezerve de nămol sapropelic.
Principala bogăție a solului comunei Grădina este reprezentată de suprafața ocupată cu terenurile agricole, care depășește 90% din suprafața comunei.
Morfologic, comuna Grădina face parte din Podișul Casimcea, zona cu formațiuni cuaternare, șisturi verzi strâns cutate pe care se găsesc calcare jurasice și depozite de loess reprezentate de loessuri macroporice de origine coliniana, prafuri argiloase loessoide și argile.
În satul Cheia se regăsește o carieră de piatră, cu zăcăminte minerale de calcar și șisturi verzi. Cariera are o suprafață de 20 ha și de aici se poate extrage piatră de carieră și concasată, folosite în întreținerea drumului sau în construcții.
VII. Principalele funcțiuni economice
Ocuparea forței de muncă
În abordarea acestui capitol s-au luat în considerare următoarele definiții:
- populația activă se referă la populația ocupată și șomer Populația activă cuprinsă între 15 și 64 ani;
- populația non-activă/inacitvă cuprinde toate persoanele sub 15 ani precum și persoanele care sunt din punct de vedere economic inactive: elevi p,este 15 ani, pensionari, casnice, persoane întreținute de alte persoane;
- populația ocupată se referă la persoanele de peste 15 ani care desfășoară o activitate economică în schimbul unui venit, precum salariații, patronii, militarii de carieră, lucrători pe cont propriu, lucrătorii familiari neremunerați, asociați ai cooperativelor.
Evoluția forței de muncă în comuna Grădina
Evoluțiile demografice recente sugerează faptul că Europa se va confrunta în următorii ani cu o vulnerabilitate demografică ridicată provenită din trei procese importante: scăderea populației cu vârstă de muncă, îmbătrânirea populației și creșterea migrației. Această combinație fără precedent pe continentul european are potențialul de a se transforma într-o criză puternică, scăzând competitivitatea și potențialul de creștere al Uniunii Europene.
Scăderea populației cu vârstă de muncă se datorează unor factori precum declinul din ultimii ani al ratelor nașterilor la nivel european și amânarea deciziei de a avea copii, odată cu creșterea nivelului de trai și al calității vieții.
Domeniile în care este atrasă cea mai mare parte a forței de muncă sunt: agricultura, creșterea animalelor și industria extractivă a produselor de carieră.
Numărul salariaților de la nivelul comunei Grădina a avut o evoluție fluctuantă în perioada de timp analizată. Astfel, dacă la nivelul anului 2005, în comună exista un nm ~r de 51 salariați, reprezentând cea mai mică valoare din perioada analizată, ajungând în anul 2019 la un număr de l 02 salariați. Cea mai mare valoare a indicatorului a fost înregistrată m anul 2009, respectiv 116 de salariați.
Șomajul
Gradul de ocupare a forței de muncă în comuna Grădina este relativ scăzut, cauza constituind o diversificarea redusă a activităților economice. Lipsa locurilor de muncă determină migrația în special în rândul populației tinere.
Din punct de vedere evolutiv, șomajul a înregistrat o serie de fluctuații de la un an la altul, situația șomerilor înregistrați la nivelul comunei Grădina fiind următoarea:
Conform datelor prezentate, în perioada 201O – 2020 numărul șomerilor înregistrați la nivelul comunei Grădina a fost caracterizat de o serie de fluctuații. Dacă la nivelul anului 201O erau înregistrați 24 șomeri, numărul acestora a scăzut la valoarea de 13 șomeri în anul 2020, valoarea minimă de 1 șomer înregistrându-se în anul 2018 din perioada de timp analizată.
Situația șomerilor pe sexe aflați în evidența AJOFM Constanța cu domiciliul în comuna Grădina, în perioada 201O – 2020 este prezentată în tabelul următor:
Situația șomerilor aflați în evidența AJOFM Constanța cu domiciliul în comuna Grădina, în anul 2020 este prezentată în tabelul următor:
Numărul șomerilor înscriși în anul 2020 în comuna Grădina a fost de 13 din care 10 bărbați. Analizând situația șomerilor, se observă o diferență semnificativă între numărul bărbaților și cel al femeilor la nivelul anului 2020, ponderea bărbaților fiind de 77% din numărul total.
Figura nr. 36. Situația șomerilor în comuna Grădina în anul 2020
Sursa: http://www.insse.ro, accesat în data de 05.08.2020